Produsele stupului se dovedesc eficace pentru tratarea unui numar mare de afectiuni ale aparatului digestiv.
Mierea este recomandata în caz de lipsă de apetit, datorită actiunii uşor aperitiva. Deasemenea, mierea este recomandată în cazuri de tulburări de asimilaţie sau în insuflcienţele digestive (mai ales în cele de natură enzimatică). În cazuri de constipaţie, sub toate formele sale şi mai ales la copii, mierea se comportă ca un adjuvant util si adeseori suficient. Mierea prezintă şi o importantă influenţă în tratamentul şi vindecarea ulcerelor gastro-duodenale, a infecţiilor intestinale şi a insuficienţelor hepatice de diverse etiologii, între care şi alcoolismul.
Polenul recoltat de albine, mierea de albine, păstură şi propolisul sunt mijloace terapeutice importante în tratamentul afecţiunilor gastroenterologice.
Polenul contribuie cu o însemnată cantitate de fibre vegetale prezente la nivelul peretelui sau celular de natură celulozică sau celulozo-pectică, precum şi cu amidon, un polizaharid considerat de cercetătorii americani şi japonezi drept, fibra "viitorului". S-a demonstrat că amidonul poate manifesta proprietăţi interesante la nivelul tranzitului intestinal, chiar dacă nu este vorba de o fibră vegetală în sens nutriţional.
Afecţiuni gastro-intestinale, parazitoze. La baza utilizării mierii şi a celorlalte produse apicole în tratamentul unor astfel de afecţiuni stau proprietăţile lor antiinflamatoare, analgezice, imunogene şi antioxidante. La nivel intestinal, mierea manifestă o uşoară acţiune laxativa determinată de prezenţa în compoziţia sa a unei cantităţi importante de fructoza. Acest monozaharid manifestă o puternică presiune osmotică, care atrage apa la nivel intestinal, facilitând astfel evacuarea materiilor fecale. Acest efect este întărit de polen, care oferă bune rezultate, evitându-se astfel recurgerea la laxative, care sunt iritante pentru peretele intestinal şi crează în general obişnuinţă.
Reglarea tranzitului intestinal. Efectul polenului în asemenea afecţiune este dat de prezenţa în compoziţia peretelui celular a unor compuşi de tip celulozic, celulozopectic şi hemicelulozic - compoziţie tipică fibrelor vegetale. Constipaţia poate fi, de asemenea, ameliorată prin consumul unui amestec polen, capacele de ceară şi miere de cimbru.
Tratamentul enterocolitelor, al flatulenţei (balonărilor intestinale), al diverticulitelor şi al diferitelor forme de colite, între care şi colita amoebiană. Pentru astfel de afecţiuni se recomandă polenul. Acesta se comportă ca un veritabil eubiotic intestinal, deci că un reglator al funcţiei intestinale, intervenind eficient şi în vindecarea diareilor cronice. Polenul este uşor asimilat la nivel intestinal (mai ales dacă se reuşeşte distrugerea exinei). Aminoacizii esenţiali şi cei partial-esentiali trec uşor bariera digestiva. Acest lucru este foarte important în afecţiunilor hepatice şi în carentele enzimatice intestinale grave, condiţii în care alte proteine alimentare sunt cel mai adeseori greu de absorbit.
Studiile au arătat ca polenul conţine un factor antibiotic activ faţă de Salmonella şi unele tulpini de colibacil. Aceasta se explică prin faptul că polenul recoltat de albine este prelucrat cu secreţiile salivare ale acestora, secreţii ce conţin enzima glucozoxidaza, ce conferă proprietăţi antibacteriene cât şi mierii de albine. La nivel clinic, observaţiile au arătat cu precizie că efectul reglator asupra funcţiei intestinale poate fi atribuit polenului.
Fistule rectale, hemoroizi şi leziuni apărute în cazuri de rectocolite hemoragice. Propolisul prezintă puternice efecte antiseptice în aceste afecţiuni. La aplicarea sub diferite forme farmaceutice (unguente, supozitoare), propolisul accelerează procesul de cicatrizare
Tratamentul ulcerului produs de Helicobacter pylori. La nivel gastric, mierea manifestă un efect protector asupra peretelui stomacal - datorită pH-ului său mai ridicat. Efectul propolisului se bazează pe acţiunea sa antimicrobiană, mai corect spus, pe acţiunea unor compuşi din compoziţia sa, respectiv artepillina C şi diterpenoidul clerodanului- specifici propolisului brazilian obţinut de la speciile de Baccharis, Eucalyptus şiAraucaria, precum şi quercitina - flavonoid specific propolisului recoltat din zonele cu climat temperat. Asemenea acţiune de protecţie asupra mucoasei gastrice şi duodenale sunt deasemenea proprietăţi ale polenului şi păsturei, produse ce conţin pigmenţi flavonoizi şi carotenoizi. Un caz special de acţiune în cazul prezenţei lui Helicobacter pylori este cel al mierii de Manuka - miere specifică Noii Zeelande, obţinută de la specia Leptospermun. Principalul rol al acestor produse este acela de diminuare a senzaţiei dureroase şi de stimulare a cicatrizării ulceraţiilor.
Ulcerul gastric şi duodenal. Ulcerul gastroduodenal este o boala destul de frecventa, survenind până la 15% din populaţie. Caracterizat prin pierdere de substanţă, afectând mucoasa, submucoasa şi stratul muscular ale tubului digestiv supuse actiunii peptice a sucului gastric, are ca localizare în primul rând, duodenul, apoi stomacul, mai rar partea inferioară a esofagului şi intestinul subţire (de obicei dupa o operaţie pentru o complicaţie imporatntă a ulcerului gastroduodenal).
Polenul recoltat de albine, mierea de albine, păstură şi propolisul sunt mijloace terapeutice importante în tratamentul afecţiunilor gastroenterologice.
Polenul contribuie cu o însemnată cantitate de fibre vegetale prezente la nivelul peretelui sau celular de natură celulozică sau celulozo-pectică, precum şi cu amidon, un polizaharid considerat de cercetătorii americani şi japonezi drept, fibra "viitorului". S-a demonstrat că amidonul poate manifesta proprietăţi interesante la nivelul tranzitului intestinal, chiar dacă nu este vorba de o fibră vegetală în sens nutriţional.
Afecţiuni gastro-intestinale, parazitoze. La baza utilizării mierii şi a celorlalte produse apicole în tratamentul unor astfel de afecţiuni stau proprietăţile lor antiinflamatoare, analgezice, imunogene şi antioxidante. La nivel intestinal, mierea manifestă o uşoară acţiune laxativa determinată de prezenţa în compoziţia sa a unei cantităţi importante de fructoza. Acest monozaharid manifestă o puternică presiune osmotică, care atrage apa la nivel intestinal, facilitând astfel evacuarea materiilor fecale. Acest efect este întărit de polen, care oferă bune rezultate, evitându-se astfel recurgerea la laxative, care sunt iritante pentru peretele intestinal şi crează în general obişnuinţă.
Reglarea tranzitului intestinal. Efectul polenului în asemenea afecţiune este dat de prezenţa în compoziţia peretelui celular a unor compuşi de tip celulozic, celulozopectic şi hemicelulozic - compoziţie tipică fibrelor vegetale. Constipaţia poate fi, de asemenea, ameliorată prin consumul unui amestec polen, capacele de ceară şi miere de cimbru.
Tratamentul enterocolitelor, al flatulenţei (balonărilor intestinale), al diverticulitelor şi al diferitelor forme de colite, între care şi colita amoebiană. Pentru astfel de afecţiuni se recomandă polenul. Acesta se comportă ca un veritabil eubiotic intestinal, deci că un reglator al funcţiei intestinale, intervenind eficient şi în vindecarea diareilor cronice. Polenul este uşor asimilat la nivel intestinal (mai ales dacă se reuşeşte distrugerea exinei). Aminoacizii esenţiali şi cei partial-esentiali trec uşor bariera digestiva. Acest lucru este foarte important în afecţiunilor hepatice şi în carentele enzimatice intestinale grave, condiţii în care alte proteine alimentare sunt cel mai adeseori greu de absorbit.
Studiile au arătat ca polenul conţine un factor antibiotic activ faţă de Salmonella şi unele tulpini de colibacil. Aceasta se explică prin faptul că polenul recoltat de albine este prelucrat cu secreţiile salivare ale acestora, secreţii ce conţin enzima glucozoxidaza, ce conferă proprietăţi antibacteriene cât şi mierii de albine. La nivel clinic, observaţiile au arătat cu precizie că efectul reglator asupra funcţiei intestinale poate fi atribuit polenului.
Fistule rectale, hemoroizi şi leziuni apărute în cazuri de rectocolite hemoragice. Propolisul prezintă puternice efecte antiseptice în aceste afecţiuni. La aplicarea sub diferite forme farmaceutice (unguente, supozitoare), propolisul accelerează procesul de cicatrizare
Tratamentul ulcerului produs de Helicobacter pylori. La nivel gastric, mierea manifestă un efect protector asupra peretelui stomacal - datorită pH-ului său mai ridicat. Efectul propolisului se bazează pe acţiunea sa antimicrobiană, mai corect spus, pe acţiunea unor compuşi din compoziţia sa, respectiv artepillina C şi diterpenoidul clerodanului- specifici propolisului brazilian obţinut de la speciile de Baccharis, Eucalyptus şiAraucaria, precum şi quercitina - flavonoid specific propolisului recoltat din zonele cu climat temperat. Asemenea acţiune de protecţie asupra mucoasei gastrice şi duodenale sunt deasemenea proprietăţi ale polenului şi păsturei, produse ce conţin pigmenţi flavonoizi şi carotenoizi. Un caz special de acţiune în cazul prezenţei lui Helicobacter pylori este cel al mierii de Manuka - miere specifică Noii Zeelande, obţinută de la specia Leptospermun. Principalul rol al acestor produse este acela de diminuare a senzaţiei dureroase şi de stimulare a cicatrizării ulceraţiilor.
Ulcerul gastric şi duodenal. Ulcerul gastroduodenal este o boala destul de frecventa, survenind până la 15% din populaţie. Caracterizat prin pierdere de substanţă, afectând mucoasa, submucoasa şi stratul muscular ale tubului digestiv supuse actiunii peptice a sucului gastric, are ca localizare în primul rând, duodenul, apoi stomacul, mai rar partea inferioară a esofagului şi intestinul subţire (de obicei dupa o operaţie pentru o complicaţie imporatntă a ulcerului gastroduodenal).
Tratament. Se administrează 1 linguriţă polen de 3 ori pe zi; în amestec cu miere în raport de 1:1, este mai eficient, doza administrată fiind o linguriţă de desert de 3 ori pe zi;
În funcţie de aciditatea gastrică, administrarea polenului cu miere se face astfel: dacă aciditatea este scăzută, amestecul de polen cu miere se dizolvă în apă rece şi se administrează înainte de masă. Dacă aciditatea gastrică este crescută, mierea cu polen se dizolvă în apă caldă şi se administrează cu circa 1 1/2-2 ore înainte de masă.
Amoebiaza. Boală provocată de infecţia cu Entamoeba hystolitica care este contractată prin ingestia de chisturi de amibe. Semenle şi simptomele care însoţesc infecţia cu amibă ce se localizează la nivelul tractului digestiv sunt: dizenterie, colici, scaune diareice mucopurulente şi sanguinolente. De asemenea amiba se mai poate localiza la nivel hepatic, pulmonar sau cutanat asta în cazul în care nu este tratată.
În funcţie de aciditatea gastrică, administrarea polenului cu miere se face astfel: dacă aciditatea este scăzută, amestecul de polen cu miere se dizolvă în apă rece şi se administrează înainte de masă. Dacă aciditatea gastrică este crescută, mierea cu polen se dizolvă în apă caldă şi se administrează cu circa 1 1/2-2 ore înainte de masă.
Amoebiaza. Boală provocată de infecţia cu Entamoeba hystolitica care este contractată prin ingestia de chisturi de amibe. Semenle şi simptomele care însoţesc infecţia cu amibă ce se localizează la nivelul tractului digestiv sunt: dizenterie, colici, scaune diareice mucopurulente şi sanguinolente. De asemenea amiba se mai poate localiza la nivel hepatic, pulmonar sau cutanat asta în cazul în care nu este tratată.
Tratament. Tinctură de propolis 30%, 20 de picături pentru copii şi 60 de picaturi pentru adulţi, de 3 ori pe zi, 1 oră înainte de masă, timp de 20 de zile, în 2-3 serii de tratament.
Tinctura de propolis 30% în amestec cu decoct de frunze şi inflorescenţe de pelin, 20 de picături pentru copii şi 60 de picături pentru adulţi, de 3 ori pe zi, 1 oră înainte de mese, timp de 20 de zile, în 2-3 serii de tratament.
Apendicită. Inflamaţie a apendicelui
Tinctura de propolis 30% în amestec cu decoct de frunze şi inflorescenţe de pelin, 20 de picături pentru copii şi 60 de picături pentru adulţi, de 3 ori pe zi, 1 oră înainte de mese, timp de 20 de zile, în 2-3 serii de tratament.
Apendicită. Inflamaţie a apendicelui
Tratament. Polen, pe cale orală, 20 de grame pe zi cu 20-30 de minute înainte de mese, timp de 20 de zile.
Angiocolita. Afecţiuni inflamatorii ale cailor biliare extra şi intrahepatice. În cele mai multe cazuri, procesele inflamatorii nu se limitează la căile biliare, ci interesează şi colecistul, dând naştere angiocolecistitelor
Angiocolita. Afecţiuni inflamatorii ale cailor biliare extra şi intrahepatice. În cele mai multe cazuri, procesele inflamatorii nu se limitează la căile biliare, ci interesează şi colecistul, dând naştere angiocolecistitelor
Tratament. Polen, pe cale orală, 20 de grame pe zi cu 20-30 de minute înainte de masă, timp de 20 de zile.
Colită atonă. Constipatia funcţională datorată unor contracţii insuficiente ale intestinului gros.
Colită atonă. Constipatia funcţională datorată unor contracţii insuficiente ale intestinului gros.
Tratament. 500g miere, la care se adaugă infuzie de pătlagina 500 g. Se administrează câte 1 lingură după fiecare masă.
Colite de fermentaţie, de putrefacţie, spastice. Rezultă în urma consumului excesiv de carbohidraţi, proteine, fructe, legume crude.
Colite de fermentaţie, de putrefacţie, spastice. Rezultă în urma consumului excesiv de carbohidraţi, proteine, fructe, legume crude.
Tratament. Polen recoltat de albine în doze de 20-30 gr pe zi, până la dispariţia simptomelor şi normalizarea funcţiei digestive;
O suspensie ce are la baza extracte de polen, extract de propolis, ulei esenţial de mentă într-o bază antiacidă, în doze de 3 linguriţe pe zi post prandial;
O altă metodă de tratament al afecţiunilor tractusului gastro-intestinal se bazează pe utilizarea păsturii, după cum urmează: se dizolvă 180 g de miere în 800 ml de apă fiartă, adusă la temperatura camerei. La această soluţie se adaugă 50 grame de păstura. Acest amestec este lăsat să înceapă să fermenteze la temperatura camerei. Stoparea fermentaţiei se face în frigider. Cu 13-20 minute înainte de masă, se recomandă administrarea a 2/3 de pahar, timp de 6 săptămâni.
Enterocolita. Afecţiune a tractului digestiv determinată de diverse infecţii cu bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziţi.
O suspensie ce are la baza extracte de polen, extract de propolis, ulei esenţial de mentă într-o bază antiacidă, în doze de 3 linguriţe pe zi post prandial;
O altă metodă de tratament al afecţiunilor tractusului gastro-intestinal se bazează pe utilizarea păsturii, după cum urmează: se dizolvă 180 g de miere în 800 ml de apă fiartă, adusă la temperatura camerei. La această soluţie se adaugă 50 grame de păstura. Acest amestec este lăsat să înceapă să fermenteze la temperatura camerei. Stoparea fermentaţiei se face în frigider. Cu 13-20 minute înainte de masă, se recomandă administrarea a 2/3 de pahar, timp de 6 săptămâni.
Enterocolita. Afecţiune a tractului digestiv determinată de diverse infecţii cu bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziţi.
Tratament. Miere - de preferinţă de mentă sau polifloră de deltă sau luncă - 500 g la care se adaugă infuzie de pătlagina 500 g. Infuzia de pătlagina se prepară lăsând frunzele de plantă în apă care fierbe, pe foc foarte mic, timp de 20 de minute, după care se lăsă în repaus înainte de a se amesteca cu mierea. Produsul preparat se păstrează la loc întunecos şi rece. Se administrează 1 lingura de suc rece înainte de mesele principale, de 3 ori pe zi.
Soluţie alcoolică de propolis (tinctura de propolis) 10%, câte 15-20 picături de 3 ori pe zi.
Gastrita hipoacidă. Reprezintă inflamaţia mucoasei stomacului asociată unei reduceri a secreţiei gastrice clorhidropeptice (acid clorhidric şi pepsină).
Soluţie alcoolică de propolis (tinctura de propolis) 10%, câte 15-20 picături de 3 ori pe zi.
Gastrita hipoacidă. Reprezintă inflamaţia mucoasei stomacului asociată unei reduceri a secreţiei gastrice clorhidropeptice (acid clorhidric şi pepsină).
Tratament. Polen, 40g se amestecă cu miere, 500g la care se adaugă suc de aloe vera 75 g. Mierea şi polenul măcinat se omogenizează bine, după care se adaugă sucul proaspăt de aloe. Amestecul se păstrează la loc întunecos şi rece.
Se administrează câte 2 linguriţe de 2-3 ori pe zi, timp de 1 lună sau 1 lună şi jumătate. În caz de necesitate, se repetă după o pauză de 2-3 săptămâni.
Gastrita cronică. Gastrita cronică reprezintă termenul ce descrie inflamaţia persistentă a mucoasei gastrice (mucoasa stomacului).
Se administrează câte 2 linguriţe de 2-3 ori pe zi, timp de 1 lună sau 1 lună şi jumătate. În caz de necesitate, se repetă după o pauză de 2-3 săptămâni.
Gastrita cronică. Gastrita cronică reprezintă termenul ce descrie inflamaţia persistentă a mucoasei gastrice (mucoasa stomacului).
Tratament.Miere 500g, la care se adaugă infuzie de pătlagină 500g. Infuzia de pătlagina se prepară lăsând frunzele de plantă în apă care fierbe, pe foc foarte mic, timp de 20 de minute, după care se lăsă în repaus înainte de a se amesteca cu mierea. Produsul preparat se păstrează la loc întunecos şi rece.
Se administrează 1 lingura de suc rece înainte de mesele principale, de 3 ori pe zi.
Polen zilnic câte 20 g, fracţionat în 3 prize, care se administrează cu 20-30 minute înainte de mesele principale, timp de 20 de zile.
Soluţie alcoolică do propolis 10%, câte 15-20 picături de 3 ori pe zi sau tinctură de propolis 3% câte 5-6 picături de 3 ori pe zi.
Se administrează 1 lingura de suc rece înainte de mesele principale, de 3 ori pe zi.
Polen zilnic câte 20 g, fracţionat în 3 prize, care se administrează cu 20-30 minute înainte de mesele principale, timp de 20 de zile.
Soluţie alcoolică do propolis 10%, câte 15-20 picături de 3 ori pe zi sau tinctură de propolis 3% câte 5-6 picături de 3 ori pe zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu