Mii de farmacii, intr-o singura planta: Roinita
E o planta inalta de aproape un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde deschis. Dar ceea ce o distinge printre suratele ei din natura e mireasma pe care o raspandeste si care seamana cu lamaia. La ce este buna aceasta planta medicinala? Grea intrebare! Nu ne-ar ajunge paginile acestei reviste pentru a raspunde la ea! Roinita (Melissa officinalis) este una din cele mai folosite plante medicinale din lume (germanii au un cult pentru ea). Zeci de studii facute pe tot mapamondul pun in evidenta extraordinara ei valoare terapeutica, cu efecte multiple, atat ca remediu simplu cat si combinat.
Raspandirea
Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita creste mai ales in sudul si in vestul tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite din padurile de stejar, de salcam sau din rariturile de fag. Infloreste la sfarsit de mai - inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii - Arad, Timisoara, Caras Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si Munteniei.
Recoltarea
De la roinita se culege partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taierea cu grija, pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din planta, care sunt un principiu activ foarte important). Imediat dupa culegere, tulpinile de roinita se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata, rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, frunzele de roinita pot fi folosite ca adaos in salatele de cruditati, carora le dau o aroma si o savoare deosebite.
Sapte retete de preparare a roinitei
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor uscate de roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-100 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.
3. Vinul de roinita
Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita si se lasa la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia, combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.
4. Mixtura de roinita
Era foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie si pentru reintinerire. Iata reteta sa de preparare: se combina doua galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la care se adauga jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut se consuma pe stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant.
5. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.
6. Uleiul de roinita
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un recipient inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
7. Cataplasma cu roinita
O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de o ora.
Utilizarile terapeutice
Roinita si sistemul nervos
Probabil cea mai importanta categorie de efecte a roinitei este cea asupra sistemului nervos. In doze mici si luata ocazional, roinita este un excelent calmant nervos, fiind recomandata contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres si de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburarilor digestive care apar pe fond nervos. In toate aceste afectiuni, se administreaza cate o lingurita de tinctura diluata intr-un pahar de apa, in doza unica, atunci cand este nevoie. Roinita este si un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie si imbunatateste memoria), contra tulburarilor de memorie post-traumatice, precum si contra tulburarilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate o lingurita de tinctura de roinita de 4 ori pe zi, in cure de minimum 4 luni.
Roinita si psihicul
Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roinitei in tratarea unor tulburari cum ar fi depresia, anorexia psihica (cu reversul sau - bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decat incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare asupra psihicului, antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul psihic si mental. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratamentul cu aceasta planta contra tulburarilor emotionale mentionate au resimtit o ameliorare clara a starii lor psihice. Un rezultat foarte bun, daca este sa ne gandim la faptul ca roinita este un remediu practic nenociv si care poate fi luat in cure de lunga durata, fara a da dependenta. Exista insa si un... "daca": pentru a obtine rezultate notabile, prin tratamentul cu melisa, este necesar sa "simpatizati" sau, cu alte cuvinte, sa vi se potriveasca aceasta planta. Oricum, merita sa incercati.
Roinita si glanda tiroida
Studii facute la un important institut american de endocrinologie au aratat ca extractele din roinita pur si simplu inhiba puternic actiunea in organism a hormonului tiroidian (Tsh). Este o descoperire extraordinara, care va duce in curand la aparitia pe piata a primului medicament natural, cu adevarat eficient impotriva hipertiroidiei. Deocamdata, puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de roinita, din care se bea cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de doua luni, cu doua saptamani de pauza. Acest remediu este valabil si in cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte antitumorale dovedite.
Roinita si tulburarile hormonale la femei
Cercetari clinice facute in Germania au aratat ca administrarea tincturii de roinita are efecte de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi starile de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei, menstrele neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Va recomandam o combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si tinctura de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau cate 6 lingurite pe zi, in cure de patru saptamani.
Roinita si reumatismul
Un litru de infuzie combinata de roinita consumata zilnic ajuta la combaterea majoritatii formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara, antialgica, incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta (il gasim in Plafaruri) - 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de roinita.
Roinita si bolile gastro-intestinale
In colita de fermentatie, roinita este unul din cele mai puternice remedii vegetale, avand darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de a combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata (1 litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului iritabil si a colonului spastic, precum si contra enteritei.
Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei, a dispepsiei si a atoniei digestive.
Roinita si afectiunile hepatobiliare
Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in continuare:
Roinita si herpesul
Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip Ii sunt distruse de un complex de substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua ore pe zi comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile afectate de herpes. La cinci minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.
Roinita si... tineretea fara batranete
Anterior, vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele acestei plante nu se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa imbunatateste considerabil memoria si intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland radicalii liberi (molecule din sange care sunt responsabile de imbatranirea tesuturilor).
Precautii
In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda evitarea utilizarii in paralel a roinitei.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari, in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.
P.S. Acest articol nu epuizeaza nici pe departe aplicatiile terapeutice ale roinitei, o planta intens cercetata in laboratoarele lumii. Vom reveni, asadar, cu noi informatii despre aceasta planta, inca foarte putin cunoscuta la noi in tara.
Scurt istoric
Originara din Asia Mica si din tarile mediteraneene, roinita era folosita de arabi ca intaritor pentru inima.
Dioscoride o elogia ca remediu contra muscaturilor de scorpioni si de caini, si drept calmant contra durerilor de dinti.
Pliniu recomanda roinita pentru intarirea vederii si, preventiv, impotriva albetei (cataracta), administrata sub forma de picaturi obtinute din sucul plantei, combinat cu miere.
Sfanta Hildegard van Binger scria: "Cine mananca melisa in salate, rade din suflet, pentru ca spiritul ei incalzeste inima". "Melisa are proprietati exceptionale de intarire a inimii, mai ales noaptea, cand ea bate neregulat si produce frica." "Purifica sangele, alungand tristetea si melancolia."
Herboristul medieval Valentino spunea ca melisa da vise frumoase si induce somnul usor, daca e mancata imediat dupa cina.
In 1611, calugarii carmelitani au inventat o licoare miraculoasa, "spirtul de roinita", a carui reteta a fost tinuta secreta pana tarziu. Astazi se stie ca leacul era preparat cu frunze de roinita, bucati de lamaie, scortisoara, nucsoara rasa, coriandru si vin alb. Astrologia asociaza roinita (numele vine de la roiurile de albine atrase de mirosul ei) cu Soarele si planeta Jupiter.
Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei, a dispepsiei si a atoniei digestive.
Roinita si afectiunile hepatobiliare
Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in continuare:
Roinita si herpesul
Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip Ii sunt distruse de un complex de substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua ore pe zi comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile afectate de herpes. La cinci minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.
Roinita si... tineretea fara batranete
Anterior, vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele acestei plante nu se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa imbunatateste considerabil memoria si intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland radicalii liberi (molecule din sange care sunt responsabile de imbatranirea tesuturilor).
Precautii
In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda evitarea utilizarii in paralel a roinitei.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari, in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.
P.S. Acest articol nu epuizeaza nici pe departe aplicatiile terapeutice ale roinitei, o planta intens cercetata in laboratoarele lumii. Vom reveni, asadar, cu noi informatii despre aceasta planta, inca foarte putin cunoscuta la noi in tara.
Scurt istoric
Originara din Asia Mica si din tarile mediteraneene, roinita era folosita de arabi ca intaritor pentru inima.
Dioscoride o elogia ca remediu contra muscaturilor de scorpioni si de caini, si drept calmant contra durerilor de dinti.
Pliniu recomanda roinita pentru intarirea vederii si, preventiv, impotriva albetei (cataracta), administrata sub forma de picaturi obtinute din sucul plantei, combinat cu miere.
Sfanta Hildegard van Binger scria: "Cine mananca melisa in salate, rade din suflet, pentru ca spiritul ei incalzeste inima". "Melisa are proprietati exceptionale de intarire a inimii, mai ales noaptea, cand ea bate neregulat si produce frica." "Purifica sangele, alungand tristetea si melancolia."
Herboristul medieval Valentino spunea ca melisa da vise frumoase si induce somnul usor, daca e mancata imediat dupa cina.
In 1611, calugarii carmelitani au inventat o licoare miraculoasa, "spirtul de roinita", a carui reteta a fost tinuta secreta pana tarziu. Astazi se stie ca leacul era preparat cu frunze de roinita, bucati de lamaie, scortisoara, nucsoara rasa, coriandru si vin alb. Astrologia asociaza roinita (numele vine de la roiurile de albine atrase de mirosul ei) cu Soarele si planeta Jupiter.
Alte utilizari ale roinitei
Planta are un miros si un gust delicat de lamaie, care ii confera valoare culinara. Ceaiul din frunze proaspete este foarte aromat. Se foloseste uscata, la condimentarea unor bucate: oua, marinarea carnurilor si a pestelui, dar si proaspata, in special in salate sau deserturi. Poate inlocui coaja rasa de lamaie. Buchetelele pot orna aperitivele, bauturile, inghetatele. Ceaiul aromat se poate bea fiebinte sau cu gheata. Prin distilare se obtine lichior, ulei si apa de roinita.
Planta uscata este folosita ca aromatizant al dulapurilor si incaperilor si intra in compozitia amestecurilor (portpouri) de plante uscate. Din roinita se prepara tinctura, sapunuri. Adaugata in apa de baie, reduce tensiunea musculara, calmeaza iritatiile.
Apa carmelitelor - potiunea misterioasa
Ordinul Carmelitelor este cel al unor manastiri catolice fondate in secolul al XII-lea, legate de comunitatea calugarilor din Mount Carmel din Israel. Cei din Paris au inventat “aqua mirabilis” sau “Apa Carmelitelor”.
Inainte de a fi utilizata ca apa de colonie, a fost folosita pentru tratament intern, la imbunatatirea memoriei si a vederii, calmarea nevralgiilor si a durerilor reumatice, impotriva febrei, melancoliei, congestiilor. Eau de Melisse de Carmes este folosita ca apa de toaleta, lotiune tonica, balsam de par, maini, corp. Adaugata in apa de baie, este relaxanta.
Apa carmelitelor contine frunze de roinita, coaja rasa de lamaie, nucsoara, cuisoare, coriandru, radacina de angelica, o parte apa de flori (de portocal si flori de soc) si doua parti de alcool. Alte retete contin scortisoara, maghiran. Aceasta potiune imbunatateste memoria si invioreaza mintea, fiind indicata studentilor. Asociata cu fenicul, combate confuzia mintala, durerile de cap, afectiunile neurologice.
Iata alta reteta, mai exacta: 1/4 de cana de frunze proaspete de melisa, zdrobite; 1/4 cana de radacina rasa de angelica proaspata; sucul si coaja de la o lamaie; o lingura de seminte de coriandru zdrobite; un praf de scortisoara; 1/2 cana de vodka; 2 cani apa de flori de portocal sau de flori de soc sau apa pura filtrata; cateva picaturi de ulei esential de cuisoare, lamaie, trandafiri sau ce va place. Se amesteca si se piseaza toate ierburile, se toarna vodka, apoi se tine la un loc cald, 2 saptamani, si se amesteca la fiecare 2 zile.
Se strecoara totul, se adauga apa de flori si cateva picaturi de ulei esential si se trage in sticle inchise la culoare. In Germania, se vinde si astazi, sub denumirea de Klosterqu melissen Geise.
Ceai (infuzie): 2 lingurite cu varf de frunze de roinita la o cana de apa clocotita. Se beau 2-3 cani, zilnic, iar pentru insomnii, se beau 1-2 cani, seara.
Ceai antiviral cu Echinacea si roinita: Aceste plante sustin capacitatile antivirale ale organismului, inclusiv impotriva celor ce provoaca gripe, raceli. Are actiune imunostimulatoare, fiind indicat si copiilor.
Ceai delicios pentru micul dejun: 2 lingurite de frunze de roinita se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa infuzeze 5 - 10 minute, apoi se adauga miere si lamaie.
Perna cu roinita: o fata de perna din pânza de in se umple cu plante si se aplica pe locurile dureroase afectate de reumatism, traumatisme.
Bai cu roinita: se face un extract la rece, din 4-5 pumni de planta la 5 l de apa, care se încalzeste a doua zi, apoi se adauga in cada, diluandu-se cu apa necesara. Are efect relaxant si cicatrizant.
Tinctura: într-o sticla se pun plante (partea aeriana) pâna se umple pe trei sferturi, se toarna alcool (de 40 %), apoi se lasa 2 saptamâni la loc însorit. Se iau cate 4-5 picaturi, in apa, ceai sau pe zahar, de 3 ori pe zi.
* Cercetari recente, bazate pe faptul ca de sute de ani, roinita a fost folosita pentru longevitate, memorie si sustinere a functiilor mentale au atestat faptul ca aceasta planta minunata este foarte potrivita pentru bolnavii de Alzheimer.
Roinita, alaturi de lavanda, valeriana, minerale si vitamine, intra in compozitia preparatului Pax forte produs de VIP, foarte eficient calmant psihic si al durerilor, indicat in astm, insomnie, crampe, colici si dureri.
Planta are un miros si un gust delicat de lamaie, care ii confera valoare culinara. Ceaiul din frunze proaspete este foarte aromat. Se foloseste uscata, la condimentarea unor bucate: oua, marinarea carnurilor si a pestelui, dar si proaspata, in special in salate sau deserturi. Poate inlocui coaja rasa de lamaie. Buchetelele pot orna aperitivele, bauturile, inghetatele. Ceaiul aromat se poate bea fiebinte sau cu gheata. Prin distilare se obtine lichior, ulei si apa de roinita.
Planta uscata este folosita ca aromatizant al dulapurilor si incaperilor si intra in compozitia amestecurilor (portpouri) de plante uscate. Din roinita se prepara tinctura, sapunuri. Adaugata in apa de baie, reduce tensiunea musculara, calmeaza iritatiile.
Apa carmelitelor - potiunea misterioasa
Ordinul Carmelitelor este cel al unor manastiri catolice fondate in secolul al XII-lea, legate de comunitatea calugarilor din Mount Carmel din Israel. Cei din Paris au inventat “aqua mirabilis” sau “Apa Carmelitelor”.
Inainte de a fi utilizata ca apa de colonie, a fost folosita pentru tratament intern, la imbunatatirea memoriei si a vederii, calmarea nevralgiilor si a durerilor reumatice, impotriva febrei, melancoliei, congestiilor. Eau de Melisse de Carmes este folosita ca apa de toaleta, lotiune tonica, balsam de par, maini, corp. Adaugata in apa de baie, este relaxanta.
Apa carmelitelor contine frunze de roinita, coaja rasa de lamaie, nucsoara, cuisoare, coriandru, radacina de angelica, o parte apa de flori (de portocal si flori de soc) si doua parti de alcool. Alte retete contin scortisoara, maghiran. Aceasta potiune imbunatateste memoria si invioreaza mintea, fiind indicata studentilor. Asociata cu fenicul, combate confuzia mintala, durerile de cap, afectiunile neurologice.
Iata alta reteta, mai exacta: 1/4 de cana de frunze proaspete de melisa, zdrobite; 1/4 cana de radacina rasa de angelica proaspata; sucul si coaja de la o lamaie; o lingura de seminte de coriandru zdrobite; un praf de scortisoara; 1/2 cana de vodka; 2 cani apa de flori de portocal sau de flori de soc sau apa pura filtrata; cateva picaturi de ulei esential de cuisoare, lamaie, trandafiri sau ce va place. Se amesteca si se piseaza toate ierburile, se toarna vodka, apoi se tine la un loc cald, 2 saptamani, si se amesteca la fiecare 2 zile.
Se strecoara totul, se adauga apa de flori si cateva picaturi de ulei esential si se trage in sticle inchise la culoare. In Germania, se vinde si astazi, sub denumirea de Klosterqu melissen Geise.
Ceai (infuzie): 2 lingurite cu varf de frunze de roinita la o cana de apa clocotita. Se beau 2-3 cani, zilnic, iar pentru insomnii, se beau 1-2 cani, seara.
Ceai antiviral cu Echinacea si roinita: Aceste plante sustin capacitatile antivirale ale organismului, inclusiv impotriva celor ce provoaca gripe, raceli. Are actiune imunostimulatoare, fiind indicat si copiilor.
Ceai delicios pentru micul dejun: 2 lingurite de frunze de roinita se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa infuzeze 5 - 10 minute, apoi se adauga miere si lamaie.
Perna cu roinita: o fata de perna din pânza de in se umple cu plante si se aplica pe locurile dureroase afectate de reumatism, traumatisme.
Bai cu roinita: se face un extract la rece, din 4-5 pumni de planta la 5 l de apa, care se încalzeste a doua zi, apoi se adauga in cada, diluandu-se cu apa necesara. Are efect relaxant si cicatrizant.
Tinctura: într-o sticla se pun plante (partea aeriana) pâna se umple pe trei sferturi, se toarna alcool (de 40 %), apoi se lasa 2 saptamâni la loc însorit. Se iau cate 4-5 picaturi, in apa, ceai sau pe zahar, de 3 ori pe zi.
* Cercetari recente, bazate pe faptul ca de sute de ani, roinita a fost folosita pentru longevitate, memorie si sustinere a functiilor mentale au atestat faptul ca aceasta planta minunata este foarte potrivita pentru bolnavii de Alzheimer.
Roinita, alaturi de lavanda, valeriana, minerale si vitamine, intra in compozitia preparatului Pax forte produs de VIP, foarte eficient calmant psihic si al durerilor, indicat in astm, insomnie, crampe, colici si dureri.
EU O CULTIV IN GHIVECI PE TERASA SI AM TOATA VARA AROMA EI DEOSEBITA IN CEASCA DE CEAI!
SURSA INTERNET!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu