GHEE (Untul clarificat)

GHEE (Untul clarificat)

Scurt istoric

Gheeul este un aliment cu proprietati nutritive deosebite, dar si un remediu de sanatate, descris de textele Ayurvedice din vremuri stravechi. Aceasta proba a timpului este poate cel mai puternic argument asupra proprietatilor benefice ale gheeului. La noi, mai este cunoscut si sub numele de unt clarificat.
Atunci cand este preparat corect, poate fi pastrat la temperatura camerei timp de ani de zile, fara a se altera: nu mucegaieste, nu rancezeste, nu se produc alte degradari. In plus, pe masura trecerii timpului, anumite proprietati devin mai puternice (de exemplu, pentru afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni ORL).
Se poate folosi ca aliment, in locul untului obisnuit, avand calitati net superioare acestuia. De asemenea, pentru proprietatile sale terapeutice, are si valoare de medicament, medicul introducandu-l in anumite protocoale terapeutice.

Proprietati medicale

Cateva dintre proprietatile sale benefice: hraneste toate tesuturile si organele, creste vigoarea organismului, este intineritor, antioxidant, antitoxic, este bun pentru memorie, pentru ochi (atat in administrare interna cat si externa), pentru persoanele slabite, in unele afectiuni psihice (ex.: iritabilitate), inmoaie si infrumuseteaza pielea, lubrifiaza mucoasele si face vocea mai buna, ajuta la scaderea colesterolului (persoanele cu afectiuni cardiace pot consuma intre 2 si 4 linguri pe zi, beneficiind de proprietatile sale curative). Este recomandat pentru toate varstele, atat copiilor, cat si batranilor, da gust placut alimentelor in care se adauga.
Pentru folosinta curenta ca aliment, are si alte avantaje practice: 1. Nu necesita pastrare la frigider, asadar poate fi chiar luat in bagaje in calatorii; in acest sens, trebuie doar sa fie pus in borcan, cu capac bine inchis, intrucat devine moale sau chiar fluid, daca temperatura ambientala este mai mare. 2. Se intinde pe paine cu usurinta, chiar si daca a fost tinut in frigider, intrucat isi pastreaza moliciunea, spre deosebire de untul comun, care se intareste la rece si se intinde cu greu, imediat dupa ce a fost adus in camera. 3. Se poate folosi in prepararea prajiturilor, in loc de unt (sau margarina!). Ele devin mai fragede si nu se lipesc de tava. 4. Daca se ung cu ghee tavile in care se coc cozonaci sau alte prajituri, acestea nu se lipesc de tavi, ci se vor desprinde cu mare usurinta.



Preparare

Ghee-ul se poate prepara din grasimea laptelui de vaca (unt, smantana) sau din grasimea oricarui tip de lapte. Metoda de obtinere presupune prelucrarea termica a grasimii din lapte, asa incat se elimina in intregime apa, cat si anumite componente care nu sunt utile (unele proteine, unele grasimi). Ramane doar grasimea de cea mai buna calitate a laptelui, purificata, rafinata. Practic, grasimea bruta (unt, smantana) se topeste pe foc si se fierbe pana se elimina componentele mai sus enumerate.

Cel mai simplu si eficient pentru noi este sa obtinem ghee din unt, preferabil unt natural, fara aditivi alimentari (firma "Napolact" produce un sortiment de unt fara aditivi, iar firma "Milli" ofera un unt ecologic). Nu este recomandabil a prepara gheeul din smantana cumparata din comert, intrucat aceasta este prelucrata, iar compozitia ei difera prea mult fata de cea naturala.
Untul se pune intr-un vas de inox sau emailat (cu stratul de email intact), pe foc moale. Trebuie amestecat asa incat sa nu se lipeasca de fundul vasului. La inceputul fierberii, cand contine apa multa, va face o spuma bogata, similara cu cea pe care o face laptele atunci cand fierbe. Pe masura evaporarii apei, aceasta spuma va scadea si va disparea, pentru ca ulterior sa apara un alt fel de spuma, mai putina cantitativ, aerata, cu bule mari. In acest timp, la un moment dat, in lichidul care fierbe va aparea un precipitat sub forma de picaturi albe. Cand incepe formarea precipitatului, aspectul este ca atunci cand "se taie" maioneza, sau "se branzeste" laptele. Apoi se va produce separarea in doua componente: 1. precipitatul, care se coaguleaza tot mai mult, constituind "broboane" albe ce plutesc  2. untul care se clarifiaza.
Pe masura avansarii in procedura, va disparea complet aburul si se va brunifica precipitatul, la suprafata fiind prezenta spuma cu bule mari si care produce un zgomot ca un "forfot". Bulele se observa cum apar in centrul vasului (pe zona aflata chiar deasupra focului) si se aglomereaza catre periferia vasului.
Atunci cand gheeul este complet preparat, el nu mai contine apa, precipitatul este brun (mai inchis sau mai deschis la culoare), maturat, iar spuma se modifica.
Cum recunoastem ca nu mai este apa in vas?
- se cufunda in lichid o fasie mica de hartie si i se da foc; daca incercam acest lucru la inceputul procedeului, probabil ca nu va lua foc, datorita faptului ca este prea multa apa in lichid; daca facem acest lucru pe parcurs, cand o parte din apa s-a evaporat, hartia imbibata va lua foc, dar va arde cu zgomot, sfaraind, datorita apei care inca este prezenta; atunci cand intreaga apa s-a evaporat din vas, hartia imbibata va arde fara zgomot, fara fum.
Cum recunoastem ca precipitatul s-a maturat?
- luam pentru scurt timp vasul de pe foc, il lasam sa se linisteasca, si urmarim ca precipitatul sa se aseze pe fundul vasului. Trasam apoi cu lingura o dunga pe fundul vasului, prin stratul de precipitat.
- daca precipitatul este maturat, se formeaza o "carare" prin trecerea lingurii, carare prin care se vede fundul vasului.
- daca precipitatul nu este maturat, "cararea" nu se formeaza, precipitatul se reuneste in urma lingurii, incat stratul de precipitat va ramane compact; nu se vede fundul vasului prin stratul de precipitat.
Totodata, concomitent cu disparitia apei, spuma care anterior era alcatuita din bule mai mari, devine foarte fina, ca un voal, care formeaza un strat foarte subtire, ce tinde sa acopere intreaga suprafata a lichidului. Zgomotul produs de fierbere nu mai este grosier, ca un "forfot", ci fin.
Pentru a fi siguri de corectitudinea prepararii si de obtinerea unui ghee de calitate, trebuie sa fie intrunite concomitent aceste conditii: 1. apa complet disparuta; 2. precipitatul maturat; 3. spuma devenita fina si in strat subtire.
Daca se opreste procedura inainte ca acestea sa fie prezente, se va obtine un ghee nematur, care nu are toate proprietatile gheeului matur.
Daca se depaseste aceasta etapa, gheeul incepe sa se arda. Ne putem da seama de acest lucru, pentru ca spuma fina devine foarte abundenta si tinde sa iasa din vas, precipitatul se prinde de fundul vasului si incepe sa se degaje fum. Intr-o prima etapa, cand precipitatul este doar putin prins de fundul vasului, gheeul supramaturat care rezulta se mai poate utiliza doar pentru uz extern, nu si intern.

Daca se continua procedura mai departe, gheeul se va arde, devenind mai intunecat la culoare si cu gust amar, situatie in care nu mai poate fi folosit nici macar extern; trebuie aruncat.
Dupa ce ati preparat de cateva ori gheeul, veti sti cand este gata doar dupa aspectele vizuale.
Atunci cand am constatat intrunirea semnelor care indica completarea procedurii corecte de preparare a gheeului, se ia de pe foc si se lasa sa se linisteasca. Precipitatul brun se depune pe fundul vasului, iar lichidul clar de deasupra este gheeul. Ulterior se poate trece lichidul limpede in vas de sticla (sau lut, sau lemn), in care se va pastra. Precipitatul nu se va folosi - se poate imprastia in gradina, ca ingrasamant natural.
Gheeul lichid este limpede, de culoare galbuie, iar dupa ce se solidifica devine galbui-alburiu. Culoarea poate varia in functie de tipul de lapte si de perioada anului (vara este mai galben, iarna este mai alburiu). In functie de temperatura ambientala, va fi mai moale, chiar fluid vara, iar daca este frig se solidifica, dar pastrandu-si moliciunea caracteristica. Se pastreaza acoperit, spre a-l feri de praf, fara a avea importanta temperatura sau gradul de luminozitate.
Textele Ayurvedice spun ca gheeul corect preparat poate rezista timp de 400 de ani.

Inca cateva mici detalii de folos

* Orientativ, durata prepararii gheeului, din 500 grame unt, este de aproximativ 20 minute.
* Spuma care se formeaza in timpul fierberii nu trebuie indepartata! Ea este compusa din bule de aer sau vapori de apa din untul aflat in fierbere. Indepartand spuma, se reduce cantitatea finala de ghee si se consuma timp in mod inutil.
* Atentie la vasele de inox cu fundul gros - ele au o inertie termica mai mare decat cele obisnuite, care face ca fierberea sa continue si dupa ce s-a stins focul; din acest motiv, se poate supramatura sau chiar arde gheeul, si dupa ce l-ati luat de pe foc.
* Se mai descrie si o alta metoda de preparare: pe baie de aburi. Este corect in ambele moduri, dar cel prezentat mai sus este mult mai rapid.

 Tratamente cu ghee

 Ayurveda este cel mai vechi sistem medical. S-a nascut in India, in urma cu cateva mii de ani, si a strabatut, prin timpuri, pana in vremea noastra. De unde aceasta longevitate a unei stiinte aparent empirice? Probabil ca din cuprinderea ei holistica. Un sistem de vindecare a bolilor, aproape fara gres, intrepatruns de cunoasterea unor metode de prelungire a vietii, sub toate aspectele ei. Ayurveda priveste omul ca pe un intreg, o unitate intre corp, minte si suflet, integrat in contextul general. In invataturile Ayurvedei intra cunoasterea corpului fizic si a fiziologiei, explicarea bolilor si a cauzelor lor, tratamentele acestora, ca si descrierea obiceiurilor sanatoase, zilnice si sezoniere, descrierea procedurilor de intretinere, corelatiile cu psihologia, toate acestea, in conexiune cu mediul natural si cel social. Este un adevarat sistem complet, o stiinta prin care viata este inteleasa in totalitatea sa.

Medicina ayurvedica mentioneaza ca fiecare bolnav trebuie sa fie examinat de medic de o maniera complexa. Acesta trebuie sa analizeze toate aspectele legate de boala sa, de obiceiurile de viata, alimentatie, psihic, sa faca corelatiile cu contextul sau de viata, cu caracteristicile locului in care traieste si cu cele ale anotimpurilor. Apoi, in raport cu toate, stabileste modificarile sau adaptarile necesare pe aceste directii, dieta, remediile adecvate si modalitatea optima de administrare a lor.
In acest context, tuturor remediilor sau alimentelor le sunt descrise atat proprietatile curative, cat si rolul pe care il au in intretinerea sanatatii. La fel cum mai tarziu, Hipocrate, parintele medicinei conventionale, a spus: "Alimentele sa va fie medicamente, si medicamente sa va fie alimentele voastre".
Unul dintre remediile si alimentele foarte larg utilizate in Ayurveda este ghee. La noi, este cunoscut si sub denumirea de unt clarificat. In India, ghee se prepara in fiecare casa si se utilizeaza in viata de zi cu zi, atat pe cale interna, cat si externa. Este consumat fie ca atare, fie la pregatirea unor mancaruri sau a unor remedii casnice. Proprietatile sale il indica atat ca aliment, cat si ca tratament, singur ori in combinatie cu plante sau alte produse terapeutice.
In cabinetul medical, ghee intra in componenta unor preparate mai elaborate. Poate fi, de exemplu, parte integranta din unele creme cu aplicatie externa ori din remedii cu administrare orala. Uneori, fara sa faca parte din reteta finala, este folosit in procedurile de purificare a diverse materii, care vor intra, mai departe, in anumite retete terapeutice speciale.
Ghee nu necesita adaugarea de conservanti si nici nu trebuie sa fie tinut la frigider. Nu are nevoie de alte conditii deosebite de pastrare. In el nu se pot dezvolta nici un fel de germeni microbieni sau fungici, pentru ca apa este complet eliminata. Aceasta grasime speciala nu rancezeste. Daca este pastrat la temperatura ambianta, toate proprietatile sale initiale raman active. Mai mult, untul clarificat devine mai puternic, odata cu trecerea timpului. Termenul de valabilitate? In India, tara sa de bastina, 400 de ani...
Gustul este placut, dulceag, mirosul frumos. Daca se simte gust amarui sau miros de ars, inseamna ca prepararea a fost necorespunzatoare si el nu mai trebuie utilizat, caci poate fi daunator.

Instilatii nazale

Dupa cum am spus, cu cat este mai vechi, cu atat proprietatile untului clarificat sunt mai puternice. Preparatul devine mult mai eficient in afectiuni neurologice, dependenta de droguri, stari de lesin, coma, semiconstienta, in afectiuni ORL, ale ochilor si pielii. De exemplu, ghee de 10 ani se poate utiliza la pacientii cu epilepsie sau Alzheimer, in picaturi nazale si orale. Efectele sunt deosebite. Ghee trece rapid de mucoasa nazala, apoi prin osul perforat, strabatut de nervii olfactivi, ajunge direct la creier. administra, de o alta maniera, un supliment sau medicament - oral, rectal, injectabil - efectul la nivel cerebral este mult mai slab. Dupa administrarea pe aceste cai, pe parcurs el poate suferi transformari (in timpul digestiei de exemplu), apoi drumul de strabatut este mult mai lung, iar remediul se distribuie in intreg corpul. Ca urmare, doar o mica cantitate ajunge sa actioneze in organul tinta, creierul.
In textele sanscrite vechi, nasul este considerat poarta de intrare pentru cap. Nasya este numele procedurii terapeutice de administrare intranazala a medicatiei, care poate consta din uleiuri, ghee, lapte (toate acestea simple sau medicinale), pulberi, infuzii, decocturi, sucuri, fumigatii. Sunt mai multe variante de Nasya, in functie de doza administrata. Pratimarsa este cea mai usoara, cu doza cea mai mica, de doua picaturi. Este folosita pentru intretinere la oamenii sanatosi, la copii, batrani, dar si la cei raniti, emaciati. Pratimarsa se poate aplica celor sanatosi, de la nastere pana la moarte. Textele vechi spun ca fiecare om sanatos ar putea sa foloseasca zilnic cate doua picaturi de ghee, in fiecare nara, spre a-si pastra sanatatea si vigoarea, atat a mintii cat si a trupului. In functie de momentul administrarii, se obtin efecte variate. Daca cele doua picaturi se administreaza la sfarsitul noptii, al zilei sau al mesei, atunci se vor curata toate canalele corpului. Dupa mersul pe distante lungi si dupa actul sexual, ele redau puterea. Dupa spalatul pe dinti cu periuta, redau fermitatea dintilor.
In scopuri curative, pentru fiecare boala tratata, administrarea intranazala se face in variante mai puternice. Specialistul stabileste numarul de picaturi, care este mai mare, tinand cont de perioadele zilei, de activitatile desfasurate, de alimentatie, obiceiuri particulare, afectiuni asociate.



Tratamente cu ghee

* In boli neurologice (Alzheimer, epilepsie) ghee este util atat in instilatii nazale, cat si in administrare interna (o lingurita la fiecare masa).
* Pentru imbunatatirea vederii sau tratarea unor boli oculare se pot face bai de ochi cu ghee simplu sau medicinal. Cum baile de ochi sunt mai complicate, acasa, fiecare dintre noi poate, pur si simplu, picura ghee, cate o picatura in fiecare ochi. Imediat dupa instilatie se formeaza pe conjunctiva globului ocular o pelicula grasoasa, care tulbura usor si temporar vederea, pana cand ghee se resoarbe. Spre a evita aceasta neplacere in perioada activa a zilei, metoda se poate aplica seara, inainte de culcare. Picurarea de ghee se realizeaza foarte usor, desi in mod obisnuit, la temperatura camerei, el se prezinta ca semisolid sau chiar solid, atunci cand mediul ambiant este mai rece. Se pastreaza o cantitate de ghee intr-un flacon cu picurator. Inainte de administrare, se cufunda intreg flaconul (cu capacul inchis) intr-un vas cu apa calda, unde continutul se va lichefia foarte repede. Se picura in nas sau ochi dupa caz, apoi flaconul se lasa in camera pana la urmatoarea utilizare, cand se repeta procedura.
* Tratament vaginal. O aplicatie externa de mare utilitate este cea intravaginala. Efectele sunt de lubrifiere, refacere a mucoasei, hranire si tonifiere a organelor genitale interne, crestere a imunitatii locale.
* Utilizat pe piele, ghee ii reda acesteia supletea si prospetimea. Curata ranile si grabeste vindecarea. Se foloseste ghee simplu sau ghee medicinal, cu extracte din diferite plante ori produse apicole. Se prepara felurite creme pe baza de ghee. La indemana oricui, iarna, cand pielea poate deveni uscata si crapata, aplicarea de ghee, de mai multe ori pe zi, cu masarea pana la patrunderea lui, va readuce pielea la aspectul normal.
* Psoriazis. Uscaciunea pielii este prezenta si in psoriazis.

Bucataria ayurveda foloseste exclusiv ghee?

Pentru o mai buna intelegere a situatiilor cand ghee este benefic, trebuie mentionat ca, in general, uscaciunea poate fi produsa fie de caldura (cum se intampla vara), fie de frig puternic si vant (cum se intampla iarna, pe ger). Medicina ayurvedica descrie tot ce exista pe lume drept continand calitatile a 5 elemente componente. Aceste elemente sunt: Pamantul, Apa, Focul, Aerul si Eterul. Dintre ele, Focul produce caldura, iar Aerul, atunci cand se afla in miscare, produce uscaciune. In particular, daca privim leziunile psoriazice ale pielii prin prisma ayurvedica, uscaciunea lor se poate explica prin doua cauze posibile: implicarea calitatilor elementului Foc (deci prin caldura) sau a elementului Aer, aflat in miscare excesiva (deci prin vant). La persoanele cu psoriazis, oricine poate observa ariile afectate, care au culoare rosiatica si aspect uscat, dar pentru un nespecialist, poate fi dificil de apreciat daca acolo sunt prezente caracterele caldurii ori cele ale frigului, care sa fi determinat uscaciunea. Proba terapeutica lamureste aceasta problema, cat si rezolvarea ei. In caz ca Focul este implicat, daca aplicam ghee, se calmeaza fenomenele locale. In caz ca frigul este implicat, ghee nu ajuta sau fenomenele se pot chiar agrava temporar. In schimb, uleiul aduce ameliorare. Iar invers, daca se aplica ulei acolo unde Focul este implicat, se poate sa nu se obtina nici o modificare, sau chiar sa apara o agravare temporara. Daca am observat ca ghee este util, atunci stim ca focul este implicat si ca putem continua folosirea lui. Il administram atat extern, cat si intern. Un ghee medicinal, cu extracte din anumite plante sau cu propolis, este mai eficient decat cel simplu, iar asocierea altor terapii (remedii orale, masuri generale de viata, terapie cu venin de albine) poate aduce imbunatatiri radicale.
* Anti-colesterol. Revenind la utilizarea orala a untului clarificat, sa ne reamintim ca el este atat aliment cat si medicament. Este mai bun decat untul, fiindu-i superior acestuia in toate privintele. Este important de stiut ca el contine vitaminele A si D. Ghee se digera usor, imbunatateste digestia si are efecte benefice asupra metabolismului. Grasimea din ghee atinge procentul cel mai ridicat de digerare si absorbtie dintre toate grasimile: 95%! Gratie acestor proprietati, desi ghee se obtine din grasime animala, el nu produce colesterol. Poate fi consumat si de persoanele cu afectiuni cardio-vasculare. In India, pacientii cardiaci pot sa primeasca cate doua lingurite de ghee la fiecare masa. Este bun pentru persoanele cu afectiuni pulmonare, in convalescenta dupa interventii chirurgicale, in dependenta de droguri, in afectiuni neurodegenerative.
* Gastritele si ulcerele gastro-duodenale beneficiaza din plin de binefacerile untului clarificat. Se indica consumul de ghee inainte de fiecare masa. Ca dieta speciala terapeutica, mesele pot fi compuse din lapte cu orez, la care se adauga ghee. Un ghee procesat cu radacina de lemn-dulce sau cu radacina de asparagus este cel mai util. Un astfel de regim poate duce la vindecare in cateva saptamani, dupa care se recomanda administrarea in continuare de ghee, dimineata, pentru inca circa 4 luni, timp in care se revine treptat la alimentatia normala.
* Oamenii sanatosi pot folosi ghee in alimentatia curenta. El face parte din categoria Rasayana, care hraneste si revigoreaza toate tesuturile si organele. Este antioxidant si detoxifiant. Imbunatateste digestia. Se poate adauga in diverse mancaruri sau folosi in locul altor grasimi la gatit. Aduce prospetime, tinerete, se spune ca opreste imbatranirea. Face pielea frumoasa, moale, supla. Clarifica vocea. Imbunatateste memoria, intelegerea, inteligenta. Hraneste tesuturile implicate in reproducere. Este foarte util copiilor si batranilor.

sursa internet