STUPUL,MIRACULOASA FABRICA DE PRODUSE APICOLE !

 Lăptişorul de matcă: proprietăţi terapeutice, indicaţii 
                                 în tratamente 

    Lăptişorul de matcă este un produs de secreţie al glandelor hipofaringiene ale albinelor lucrătoare tinere, albinele doici. Acest produs este folosit pentru hrana larvelor şi a mătcii. Este folosit imediat după secreţie fără să fie depozitat. Din acest motiv, lăptişorul de matcă nu este un produs apicol tradiţional. Perioada în care recoltarea devine posibilă este în cursul creşterii mătcilor, când larvele destinate să devină regine sunt hrănite cu lăptişor de matcă. Datorită faptului că aceste larve nu pot consuma toată această hrană, pe măsură ce este secretată, surplusul se acumulează în botci, de unde este recoltată.
     Efectele surprinzătoare, benefice, pe care îl are lăptişorul de matcă, au fost constatate în urma studierii comportamentului albinelor faţă de alimentaţia larvelor. Albinele cele mai tinere, numite doici, produc acest lăptişor cu care hrănesc toate larvele, până la vârsta de 3 zile. În acest moment se decide care dintre larve va deveni matcă. Celelalte larve vor fi hrănite în continuare numai cu miere şi polen. Larva aleasă să devină matcă va fi hrănită în continuare cu lăptişor de matcă ceea ce va crea diferenţe de vârstă şi mărime între celelalte albine şi regină. Astfel o albină lucrătoare trăieşte 4-6 săptămâni, pe când matca trăieşte 4-6 ani. Difernţa de talie este şi ea semnificativă. 

     Proprietăţi fizice şi organoleptice
     Lăptişorul de matcă în stare proaspătă se prezintă sub forma unei mase vâscoase, cremoase, omogene, cu granulaţii fine. Culoarea variază de la albă la slab gălbuie (asemănătoare cu a laptelui). În contact cu aerul la temperaturi de peste 15 grade, devine alb intens.Mirosul este caracteristic, puţin aromat, iar gustul acrişor, uşor astringent. Este parţial solubil în apă, formând cu aceasta  o soluţie opalescentă şi tulbure, care spumează când se agită.
     Lăptişorul de matcă are o densitate mai mare decât a apei, (1,1) si o aciditate apropiată de cea a sucului gastric, un pH de 3,5. Este solubil în alcool.
     Aprecierea calităţii: în cazul în care lăptişorul de matcă este diluat (de ex. Cu Apilarnil), consistenţa devine apoasă iar culoarea se deteriorează în câteva zile (chiar ţinut la frigider) până la gri-negru.

    Compoziţie şi proprietăţi nutriţionale
     Agenti bioenergetici, catalitici, modulatori şi vitamine.
        - oligoelemente şi minerale: fier, magneziu, calciu, nichel, cobalt, seleniu, cupru, bismut, arsen, sulf, fosfor,  potasiu;
        - complexul de vitamine B: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12. Vitamina B5 (acidul pantotenic care se transformă în organism în coenzima A şi acţionează benefic asupra sistemului nervos şi a glandelor suprarenale) se găseşte în concentraţia cea mai mare în lăptişorul de matcă;
        - 10 HDA acid. Este prezent numai în lăptişorul de matcă făcând din acesta un super-aliment, substanţă activă cu efect antibacterian, antifungic şi antiviral, stimulează celulele limfatice. Acestea produc anticorpi, care împiedică răspândirea bolilor, ajutând astfel la întărirea sistemului imunitar. Ajută la eliminarea radicalilor liberi;
        - fructoza, benefică în special diabeticilor;
        - peptide insulin-like, care cresc captarea glucozei în celule;
        - precursori de colagen care contribuie la întreţinerea şi elasticitatea tegumentelor, a cartilajelor articulare şi a matricei organice a osului;
        - aminoacizi esenţiali şi neesenţiali;

     Proprietăţile lăptişorului de matcă 
        - cel mai puternic stimulator al celulelor stem; din celulele stem nervoase se difernţiază noi neuroni, oligodentrocite şi astrocite (Shoei Furukawa et Co), ceea ce înseamnă că celulele nervoase se pot regenera (fapt contrazis de medicina clasică);
        - ameliorează starea generală a copiilor imaturi, a bolnavilor şi covalescenţilor;
        - înlătură astenia fizică şi psihică, stimulează apetitul şi starea generală, creşte randamentul muncii fizice şi intelectuale, datorită calităţilor nutritive şi energizante de excepţie ;
        - reduce tulburările şi afecţiunile cronice neuro-circulatorii, hepatice, de diabet, pulmonare, oncologice şi de memorie;
        - îmbunătăţeşte microcirculaţia cerebrală, previne senilitatea creşte durata vieţii prin ameliorarea multiplicării celulare;
        - îmbunătăţeşte acuitatea vizuală;
        - protector al organismului şi regulator al metabolismului;
        - reduce nivelul colesterolului din sânge;
        - regenerator al celulelor şi combaterea multor afecţiuni cutanate;
        - regulator şi protector al funcţiilor hepatice, renale, respiratorii;
        - îmbunătăţeşte considerabil activitatea inimii şi al vaselor coronare, micşorează în mod evident crizele de anghină;
        - îmbunătăţeşte activitatea sexuală;
        - efecte pozitive în înlăturarea stărilor depresive, are efect de calmare şi relaxare;
        - întârzie instalarea osteoporozei prin susţinerea matricei organice a osului şi prin stabilizarea structurii de colagen cu ajutorul antioxidanţilor;
        - are proprietăţi antimicrobiene, bacteriostatice şi bactericide, este antiviral şi antibiotic cu spectru larg;

     Câteva aplicaţii ale tratamentelor cu lăptişor de matcă
     Previne maladia Alzheimer
Datorită antioxidanţilor conţinuţi (vitaminele A, C şi E), cura cu lăptişor de matcă poate preveni formarea tumorilor canceroase, prin anihilarea radicalilor liberi. De asemenea, lăptişorul de matcă este o sursă de acetilcolină, substanţă care permite transmisia influxului nervos între neuroni, cura fiind indicată şi pentru prevenirea maladiei Alzheimer (cei cu această boală au un nivel scăzut de acetilcolină).
     Combate oboseala
Lăptişorul de matcă este un tonic general, având efect regenerator asupra organismului. Cura cu acest produs apicol este indicată în astenie, în refacerea după boală sau după o intervenţie chirurgicală, în perioadele de efort fizic şi intelectual intens. Este ideală în special pentru cei care au o alimentaţie deficitară şi pentru cei cu o stare de slăbiciune generală, dar şi cu anxietate sau cu depresie. Este bine să nu iei lăptişorul în a doua parte a zilei, pentru că, fiind energizant, poate da insomnie. În cazul copiilor, cura cu lăptişor stimulează creşterea.
     Protejează organismul de infecţii
Potrivit unor cercetători americani, lăptişorul de matcă are virtuţi antibiotice, substanţele conţinute de el ajutând la prevenirea unor infecţii precum cele cu bacilul Koch (care produce tuberculoza), cu bacilul E. coli (care poate da enterocolită), cu stafilococul auriu (cauzează diverse infecţii, precum foliculita) şi cu alţi germeni infecţioşi. Pe lângă efectul antibiotic, lăptişorul de matcă are proprietăţi antivirale şi antiinfecţioase, întărind sistemul imunitar.
     Stopează căderea părului 
Conţinutul bogat în vitamine şi în minerale recomandă lăptişorul de matcă în cosmetică, atât în tratamente interne, cât şi externe. Administrat intern, acesta reduce seboreea excesivă şi opreşte albirea prematură a părului.
Amestecat cu miere de albine, lăptişorul de matcă ajută la stoparea căderii părului. Pentru revitalizarea tenului obosit, se poate face o mască dintr-o linguriţă de lăptişor de matcă şi un gălbenuş de ou, care se ţine pe faţă 20 de minute.


    Lăptişorul de matcă liofilizat are efecte limitate şi prin liofilizare, pe lângă faptul că se pierd o parte din principiile terapeutice, se pierde şi apa biologică care are un rol foarte important în asimilare.
      
     Organismul omenesc foloseşte în ordinea priorităţilor orice lucru consumat, fie remediu, fie aliment. Atunci când undeva, în organism, există o carenţă, corpul nostru o va acoperi întâi pe aceasta, din ceea ce primeşte  din exterior, apoi va utiliza eventualul surplus în alte părţi. Aici mă gândesc, în primul rând, la faptul că unii încă se mai întreabă dacă lăptişorul de matca nu poate face rău femeilor cu cancere în sfera genitala - mamara, datorită componentelor sale estrogenice. Mai întâi, trebuie spus că lăptişorul conţine de fapt precursori de estrogeni, şi nu estrogeni activi. Corpul utilizează aceşti precursori aşa cum are nevoie în momentul administrării. Dacă funcţia sexuală este cea principal deficitară pentru un anume organism, va direcţiona precursorii pe axa sexuală. Aşa se întâmplă în cazul persoanelor cu infertilitate.
Dar un organism care suferă de o boală gravă, precum cancerul, nu se poate "gândi" la a se reproduce. În astfel de situaţii de boala severă, corpul foloseşte un remediu atât de preţios precum lăptişorul de matca spre a-şi regla celulele imunitare aflate în dezordine sau deficit, spre a-şi reface hemoglobină, a-şi întreţine organele vitale, a lupta contra unor posibile infecţii virale sau microbiene, a-şi ridica nivelul general energetic, care în cancer este cel mai scăzut, faţă de alte boli. Acel corp nu îşi poate permite întreţinerea unor funcţii "de lux", precum sexualitatea, înainte de a completa mai întâi carentele din zonele vitale necesare propriei supravieţuiri.
     Un alt aspect, foarte important, este legat de stimularea celuleor stem. Să ne reamintim longevitatea, vigoarea, cât şi capacitatea mătcii de a produce viaţă nouă în familie, prin numeroasele ouă pe care le depune. Toate acestea se datorează celulelor stem din corpul ei. Funcţia celulelor stem ale mătcii este aşa de bine dezvoltată, atât pentru propriul corp, cât şi pentru "corpul" familiei din stup, încât ea este practic izvorul de viaţă al acesteia. Fără matca, familia se stinge încet, până moare. Întregul trăi, tinereţea şi puterea oricărei familii de albine îşi au sursa în matcă, de fapt în rezervorul ei de celule stem. Iar acest rezervor, cât şi funcţionarea lui, par a fi determinate şi întreţinute de lăptişorul de matca, care este hrana reginei, pe toată durata ei de viaţă.


     Indicatii terapeutice: diabetul zaharat, endocrinologie, boli interne, infecţioase sau tumorale, boli pulmonare cronice nespecifice, anemii, stări de slăbiciune, oboseală, probleme de nutriţie, stagnare în creştere, neurologie, pediatrie, astenii, covalescenţă.
     Lăptişorul de matcă este folosit cu succes în tratamentul hemoragiilor gingivale repetate. Acest tip de tratament determina dispariţia inflamaţiei gingivale, a edemului şi a sângerării. Tot lăptişorul de matca acţionează la nivelul ţesutului conjunctiv - la nivel de alveole dentare, un posibil mecanism fiind legat de prezenţa aminoacizilor prolină şi hidroxi-prolină cu intervenţie directă în biosinteza colagenului.

     Contraindicaţii
     Având în vedere că lăptişorul de matcă este un produs concentrat, este contraindicat a fi consumat în următoarele cazuri (situaţii):
        - persoanele alergice la consumul de produse apicol e: miere, polen;
        - se va administra cu precautie la femeile însărcinate;
        - la persoanele cu antecedent de atopic sau astm, poate cauza simptome alergice de purist, urticariei, eczeme, edeme palpebral şi facial, conjuctivită, rinoree, dispnee, astm bronşic;
        - nu se recomandă în boala Addison.
Lăptişorul de matcă este contraindicat în hiperfuncţiile hipofizare, tiroidiene, paratiroidiene si ale corticosuprarenalelor, adenoame hipofizare, tiroidiene, paratiroidiene si prostatice, ejaculare precoce, fibroame uterine, exces de foliculina, alergii, diabet, delir, agitaţie psihomotorie.

     Precauţii
     Nu sunt cercetări ştiinţifice care să confirme efecte pozitive pe perioadă lungă de administrare.
     Nu se cunosc acţiuni toxice.
     În cazul în care tratamentul solicită doze mari, se va administra cu precauţie la bolnavii cu afecţiuni ulceroase.
     Imediat după administrare se vor consuma suficiente lichide.

     Prezentare
        - sub formă de lăptişor de matcă pur, crud, marca Apiland;
        - fiole cu lăptişor de matcă liofilizat;
        - capsule;
        - drajeuri.

     Administrare
     În acest articol ne referim la lăptişorul de matcă pur, crud.
          - adulţi: 0,5g-1g zilnic (1-2 linguriţe de dozare); 
          - copii: 0,5g (1 linguriţă de dozare);
     La administrare nu se folosesc recipienţi, linguriţe etc. din metal, deoarece alterează proprietăţile. 
     Rezultatele excepţionale obţinute în ultimii ani prin administrarea lăptişorului de matca în diferite afecţiuni sunt datorate, în primul rând, schimbării opticii în ceea ce priveşte administrarea acestui produs. Până de curând, doza zilnică unanim acceptată din acest remediu era de 0,2 g, iar administrarea se făcea mai ales sub formă de pastile cu lăptişor de matca liofilizat (deshidratat) sau conservat în diferite forme. Aceste concepţii s-au schimbat total în ultimii ani, şi aceasta datorită unor cercetători cum ar fi dr. Shoei Furukawa şi dr. Noriko Hattori din Japonia, dr. Stefan Bogdanof din Elveţia şi, nu în ultimul rând, dr. Cristina Aosan din România. Aceşti medici au demonstrat, în primul rând, că până de curând, lăptişorul de matca a fost subdozat, cantitatea de 0,2 g pe zi fiind prea mică pentru a obţine rezultate terapeutice bune şi fiind, totodată, insuficient fundamentată ştiinţific. În prezent, se administrează cu succes şi, important, fără nici un fel de reacţii adverse, doze care pornesc de la 1 g (adică de cinci ori mai mari decât cele acceptate iniţial) şi ajung până la 5 g sau mai mult. Aşadar, pentru a obţine efectele terapeutice cu totul deosebite, se recomandă administrarea a 1-5 g pe zi de lăptişor crud de matca, în cure de 30-90 de zile, urmate de 10-30 de zile de pauză. (în cazuri excepţionale se pot administra doze mult mai mari din acest produs, dar pe perioade scurte şi cu pauze lungi între ele.) Lăptişorul crud de matca se ia pe stomacul gol, cu minimum un sfert de oră înainte de a mânca.

sursa internet

STUPUL,MIRACULOASA FABRICA DE PRODUSE APICOLE !

Mierea de albine: proprietăţi terapeutice, compoziţie,
                valoare nutritivă, afecţiuni şi tratamente

Mierea este un produs apicol obtinut prin transformarea si prelucrarea nectarului  sau manei  de catre albine  si depozitat în celulele fagurilor  pentru a constitui hrana populatiei din stup. 

Clasificare:
Dupa provenienta:
           - miere de flori  (florala), provenita din prelucrarea nectarului si polenului  cules de albine din florile plantelor melifere ,
           - miere de mana , (extraflorala), provenita de pe alte parti ale plantei, în afara de flori; poate fi de origine animala sau vegetala.
Dupa speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul:
           - miere monoflora, provenita integral, (sau în mare parte), din nectarul florilor unei singure specii: (salcâm ,  floarea soarelui ,  menta )
           - miere poliflora, provenita din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.
Dupa modul de obtinere:
           - în faguri  (se livreaza în faguri),
           - scursa liber din faguri ,
           - extrasa cu ajutorul centrifugii ,
           - obtinuta prin presarea fagurilor ,
           - topita  (fagurii sunt încalziti).
Dupa consistenta:
           - lichida  (fluida),
           - cristalizata  (zaharisita).
Dupa culoare: - incolora, galben-deschisa, aurie, verzuie, bruna sau roscata.
Dupa aroma, diversele sorturi de miere, se apreciaza prin miros si degustare, indicându-se denumirea speciei de plante din care provin.
      Mierea este socotita produs alimentar. Are gust dulce, usor parfumat, de consistenta vâscoasa sau cristalizata. Culoarea este în general galben-aurie, dar aceasta poate diferi foarte mult functie de substantele (pigmentii vegetali) care se gasesc în nectar: caroten, clorofila, xantofila. Astfel mierea poate avea culoare de la galben deschis pâna aproape de negru. În timp, culoarea mierii se schimba, de obicei capata nuante închise. În timpul cristalizarii culoare se deschide.
      Are un continut ridicat de zaharuri, minerale, vitamine, enzime si acizi organici.
      Mierea este rezultatul unui proces complex de transformare a polenului sau manei (materia prima) de catre albine, într-un produs cu resurse nutritive de exceptie, cu o compozitie complexa, socotita o solutie concentrata de zaharuri simple, direct asimilabile (glucoza si fructoza). Astfel, mierea este apreciata ca un aliment prin excelenta energetic.

Principalii componenti ai mierii sunt:
Substante zaharoase: glucidele si dextrinele:
Substante nezaharoase în cantitati mici, aproximativ 1% din miere, si au importanta în ceea ce priveste specificitatea acestui produs. Dintre acestea cele mai importante sunt fermentii. 
Sarurile minerale din mierea de albine variaza în limite foarte largi datorita multor factori, (natura materiei prime si gradul de impurificare al acesteia, conditiile climatice, modul de extractie, prelucrare si conservare, etc).
Elemente minerale: sodiu ,  potasiu ,  fosfor ,  magneziu ,  cupru ,  aluminiu ,  mangan ,  fier ,  clor ,  sulf ,  siliciu . 
Microelemente: beriliu , galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint. Continutul de microelemente ale mierii este similar cu cel al sângelui uman, ceea ce face ca sa fie usor de asimilat de catre organism
Vitaminele: 
               - hidrosolubile: vitamina B1   (tiamina),  vitamina B2 (riboflavina),  vitamina B6   (piridoxina),  vitamina PP   (niacina),  vitamina H   (biotina),  vitamina B12 (cianocobalamina),  vitamina C   (acid ascorbic),  acid pantotenic ,  acid folic ,  rutina ;
               - liposolubile: provitaminele A ,  vitamina K .

      Actiunea nutritiva si beneficiile nutritionale ale mierii. 
      Cu o valoare energetica ridicata, mierea este recomandata în cazuri de anorexie în special la copii si sugari, asteneie profunda (mai ales în urma starilor de covalescenta), surmenaj, oboseala fizica sau intelectuala.    
      Deasemenea, mierea este de o reala valoare în asa numita „astenie de primavara”, care de fapt este o stare fizica determinata de carente în vitamine si saruri minerale, de care sufera toate organismul la iesirea din iarna. Mierea este folosita în corectarea carentelor nutritionale responsabile de aparitia tulburarilor de crestere, demineralizarea oaselor si a danturii.
      Mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Substantele pe care le contine sunt usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere si minerale, vitamine si enzime. Deasemenea, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pâna la nivelul pielii si al mucoaselor. Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutând la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu în ultimul rând mierea este utila în mentinerea echilibrului endocrin, ajutând la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni. 
Studiile au mai relevat faptul ca mierea faciliteaza o mai buna performanta fizica si rezistenta la oboseala precum si un randament mental mai bun. 

      Principalele sortimente de miere
      Pe lânga efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, în functie de provenienta sa: 
           - mierea de mana - este obtinuta de pe frunzele de fag, de frasin si de stejar. Are proprietati laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp. 
           - mierea de tei - are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac. 
           - mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea. 
           - mierea de salcâm - se pastreaza lichida în mod natural, fiind foarte bogata în fructoza. Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca. 
           - mierea de brad si de alte conifere - este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamânilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci când este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare. 
           - mierea de zmeura - face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reîntineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia. 
           - mierea de menta - este culeasa de albine din culturile de menta întinse pe zeci de hectare. Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia, combate balonarea. 
           - mierea de trifoi - este obtinuta de albine, atunci când sunt tinute în pastorala, în preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte buna, ajutând la eliminarea apei în exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului în oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect întineritor puternic. 
           - mierea de mac - are efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanta mai închisa, din cauza ca are în compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare. 
            mierea poliflora - proprietatile sale difera foarte mult în functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la câmpie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos. În general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si împrumutând ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele. 

Proprietati terapeutice ale mierii:
               - calmant;
               - combate insomnia;
               - actiune usor laxativa si antiseptica;
               - înlatura starile de voma;
               - detoxifiant al ficatului si rinichilor;
               - expectorant;
               - combate tusea;
               - descongestionant al corzilor vocale;
               - combate anemia feripriva.

      Indicatii terapeutice 
      Cele mai cunoscute afectiuni ce se pot preveni sau în care consumul de miere poate ajuta tratamentul alopatic:
           - diabetul - studii recente, facute în mai multe tari ale lumii, arata ca înlocuirea totala a zaharului în alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai ales în alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic îndulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale. 
           - obezitatea - se recomanda, de asemenea, înlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da aceeasi dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii din întreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care îl contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, înghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare. 
           - caria dentara - are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si anumite tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar. De la aparitia zaharului în alimentatie, în urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. În prezent, caria dentara este cea mai raspândita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa frânati fenomenul aparitiei acestei probleme, înlocuiti complet zaharul cu mierea de albine. 
           - constipatia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia în fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cât posibil lichida si proaspata (obtinuta în anul respectiv). 
           - osteoporoza - apare atunci când în organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere contin în cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala în acest tip de hormoni. Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutând la prevenirea acestei boli.
           - menopauza prematura - nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reîntineritor, stimulând în mod armonios activitatea ovarelor si întârziind aparitia menopauzei, cu pâna la zece ani. 
din aceste minerale. În schimb, înlocuirea zaharului cu miere împiedica aparitia carentelor în aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia
            - carente minerale de calciu si de magneziu - nu este combatuta direct de miere, care contine totusi cantitati destul de reduse din aceste minerale esentiale.  În schimb, înlocuirea zaharului cu miere împiedica aparitia carentelor în aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale. 
            - tulburari de crestere si de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza în mod armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atât la nivel fizic, cât si psihic sau mental. 

      Administrare
           - copiilor sub un an nu li se administreaza deloc miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili la anumite microorganisme(Clostridium botulinum) care se pot dezvolta în miere - e drept, în cazuri extrem de rare - si care produc boli grave (la care adultii sunt imuni); 
           - copiilor între 1 si 3 ani li se administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi; 
           - copiilor între 3 si 6 ani li se administreaza 4-6 lingurite de miere pe zi;
           - copiilor de peste sase ani pot consuma pâna la 8 lingurite de miere de albine;
           - adolescentii pot consuma pâna la 15 lingurite de miere (echivalentul a 70 de grame);
           - adultii pot sa consume pâna la  20 de lingurite pe zi (echivalentul a 100 g). 

Afecţiuni şi tratamente pe bază de miere de albine 
Caria dentară - are drept cauză nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dinţilor, ci şi anumite tulburări metabolice produse, conform mai multor studii, de către consumul de zahăr. De la apariţia zahărului în alimentaţie, în urmă cu 200 de ani, rata apariţiei unor boli cum ar fi caria dentară, diabetul, obezitatea a crescut exponenţial. În prezent, caria dentară este cea mai răspândită boală din lume, 98% din populaţia planetei suferind de ea. Dacă vreţi să frânaţi fenomenul apariţiei acestei probleme, înlocuiţi complet zahărul cu mierea de albine.
Constipaţia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doză care se ia în fiecare zi este de două linguriţe de miere, pe cât posibil lichidă şi proaspătă (obţinută în anul respectiv).  
Diabetul - studii recente, făcute în mai multe ţări ale lumii, arata că înlocuirea totală a zahărului în alimentaţie cu miere duce la o scădere cu 60-70% a ratei apariţiei diabetului. Mai ales în alimentaţia copiilor şi tinerilor este recomandată folosirea mierii ca unic îndulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale. 
Lipsa de calciu şi de magneziu - nu este combătuta direct de miere, care conţine totuşi cantităţi destul de reduse din aceste minerale. În schimb, înlocuirea zahărului cu miere împiedica apariţia carentelor în aceste substanţe, deoarece spre deosebire de "otravă albă" (cum este denumit zahărul), mierea nu consuma şi nu perturba asimilaţia acestor două minerale esenţiale.
Menopauza prematură - nu poate apărea la femeile care consumă zilnic miere, legume şi fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reîntineritor, stimulând în mod armonios activitatea ovarelor şi întârziind apariţia menopauzei, cu până la zece ani. 
   Obezitatea - se recomandă, de asemenea, înlocuirea totală a zahărului cu miere, care nu da aceeaşi dependentă ca şi zaharicalele obişnuite. Cercetări recente arata că peste 60% din obezii din întreaga lume sunt, practic, dependenţi de zahăr şi, mai ales, de produsele care îl conţin (ciocolată, prăjituri, sucuri, bo mboane, îngheţată). La miere, această dependenţă nu apare. 
Osteoporoza - apare atunci când în organism nu mai sunt sintetizaţi suficienţi hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere conţin în cantităţi mici lăptişor de matca, cea mai bogată substanţă naturală în acest tip de hormoni. Aşadar, consumul zilnic de miere furnizează sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutând la prevenirea acestei boli.
Tulburările de creştere şi de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine şi de polen de albine. Ambele produse stimulează în mod armonios procesele de creştere şi de dezvoltare, atât la nivel fizic

sursa internet